miercuri, 27 aprilie 2016

Sinteză-concluzii

Poate că sună prea ştiințific, dar nu știu cum aș numi altfel o postare despre ceea ce mintea mea a "rumegat"de şase saptamani încoace și motivele pentru care s-au născut atâtea întrebări. Deci am început postul așa : certuri în clasă  (legate de ora suplimentară de mate), cap spart, căință, certuri în clasă  (mai mult nervi), Gheorghiță în spital (a fost intrenat vreo 4 zile cu diagnostic de herpangina, am stat doua nopti cu el si cu mami...nu scriu in detalii, impresiile poate le voi nota alta data), boală. Asta pe scurt. A fost un post greu (Doamne ferește, mai sunt câteva zile, nu zice hop! până nu sari gardul) în care am avut momente (cam lungi) dee...o depresie mai "diluată. A fost foarte greu să îmi fac ordine în gânduri, în post ești ispitit de vrăjmaș și îți ies la iveală toate patimile, cum să le zic...toate părțile rele. 

La orele de religie am auzit de vreo două ori întrebarea: "Și Dumnezeu ne dă ispite ca să ne obosească sau ca să ne întărească?" . Ca să ne întărească, normal, Creatorul nu face NICIODATĂ rău, dar...noi, după ispite...suntem cum ar trebui? Și, cum nimic nu e întâmplător, mi-am adus aminte de asta zilele trecute. Eu una nu sunt. Adică mai mult m-am pierdut cu firea decât să mă lupt cu ispita. Trebuie să ne rugăm lui Dumnezeu și pentru puterea de a înfrânge ispitele. Asta unu la mână. 

Doi la mână : spovedania ar trebui practicată când ești bolnav sau ai o rană. Atunci omul se gândește pentru ce i-a dat Dumnezeu necazul, aducându-și aminte de toate rele făcute. Plus că atunci când e suferind, omul înțelege mai bine moartea și e gata să se mărturisească așa cum trebuie. Poate alții au puterea de a se căi la fiecare spovedanie, dar eu nu...adică nu căința adevărată care îți aduce lacrimi și suspine, cea care e smerită și sinceră. 

Eu cred că toate au un scop. Și m-am gândit  (cu mintea mea de copil) că asta e plata pentru naționala de la Iași, pentru posibila notă de 10 la ambele examene, pentru vacanța frumoasă pe care se poate să o am. Și dacă nu e așa...înseamnă că sunt prea păcătoasă și o să ma bucur că pot plăti aici greșelile. :) 

2 comentarii:

  1. Ahhh scumpa de tine, imi pare rau ca treci si tu si familia ta prin aceste incercari. Domnul sa va ocroteasca si sa va insoteasca mereu!!!

    Am vazut ca ai folosit cuvantul depresie, esti prea tanara sa folosesti acel cuvant, poate o fi un fel de stress, insa nu depresie. Ma gandesc la voi cu iubire si vreau ca Domnul sa va tina sanatosi pe toti! Cu drag, Liuba x

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Nu stiu nici eu cum sa ii zic...tulburare foarte accentuata. Acum m-am linistit pentru ca ieri m-am impartasit si m-a ajutat Dumnezeu. Multumim ca te rogi pentru noi, Liuba! Dumnezeu să vă ocrotească şi pe voi toți şi să îi dea lui bebe tot ce îi trebuie! Te pupam! xXx

      Ștergere

Mă bucur că-mi scrieți și vă voi face o vizită cât mai curând!