Chemarea străbunilor - Jack London

   Ei, uite o carte care mi-a plăcut! La fel ca în romanul Colț-Alb, este vorba despre un câine, Buck, ai cărui strămoși erau lupii.

Dacă nu ar fi fost fâșia de păr castaniu în jurul botului până peste ochi și pata albă care se prelungea de la mijlocul pieptului în jos, ar fi putut fi luat din greșeală drept un lup uriaș, dar care întrecea în mărime cel mai mare exemplar din rasa lupilor. De la tatăl său - un Saint-Bernard - moștenise înălțimea și greutatea, dar ființa care dăduse lustru și ciopleală înălțimii și greutății lui era mama sa, din neamul câinilor ciobănești. Botul lui era aidoma al lupului, numai că era mai mare decât al oricărui lup. Iar capul lui, un cap de lup era masiv și poate ceva mai lat.
Îndemânarea și șiretenia lui erau îndemânarea și șiretenia lupului, a animalului de pradă: inteligența însă era inteligența unui câine Saint-Bernard și a unui câine ciobănesc. Toate acestea, plus experiența câștigată la cea mai aspră dintre școli, făceau din el o creatură formidabilă ca orice altă creatură ce dă târcoale după pradă prin natura sălbatică.

   Citatul de mai sus este extras din ultimul capitol, Răsună chemarea. După ce Buck trece de la o viață de lux, la viața de ham, se transformă în ceea ce au fost străbunii lui. El este o îmbinare a lupilor cu alte două rase de câini.
    După ce trage la ham la niște profesioniști, ajunge la o sanie de poștă care îl extenuează peste măsură. Apoi, nemaifiind bun de nimic, a fost dat pe mâna unei familii care niciodată nu mai înhămase câini la sanie. Supunea câinii la niște torturi îngrozitoare înainte să gândească dacă era bine să călătorească pe gheață primăvara și dacă nu le era greu bietelor animale să tragă ditamai sania după ele.
     Pe când Buck era bătut ca să meargă pe gheața aproape topită, un om intervine, salvându-l de cruzimea loviturilor. Apoi îl păstrează, refăcându-l sănătos. Buck se atașează mult de acest om, John Thornton. Când acesta a fost omorât de niște yehați pe când Buck era în pădure, câinele a ucis mulți dintre asasinii ultimului său stăpân la care ținea așa mult.
     Între timp, el interacționase cu un lup. După moartea brutală a stăpânului său, a intrat în rândurile semenilor săi, fiind în fruntea haitei mereu, chiar și după moarte, speriindu-i pe yehați.
     Cartea te fascinează, prezentând un animal cu totul și cu totul deosebit de restul. Buck e un personaj important la care-mi place să mă gândesc cu respect și pe care sper că nu-l voi uita niciodată, amintindu-mi-l ca pe un erou al animalelor!